Ce simte un copil ţinut în întuneric?

Bianca Petrică este o fetiţă în vârstă de şase luni care suferă de retinopatie de prematuritate (dezlipire de retină) gradul IV (b) la un ochi şi gradul V la celălalt şi riscă să rămână oarbă. Singura ei şansă este o operaţie în Statele Unite ale Americii care costă 30000 de euro. Fetiţa este programată pentru a fi operată pe 9 martie la un ochi, iar pe 23 la celălalt.
Donaţiile pot fi făcute în conturile:
RON RO87BRDE350SV33043173500

USD RO87BRDE350SV 33123683500

EURO RO06BRDE410SV05390954100

deschise la BRD- Groupe Societe Generale, Sucursala Alexandriei, pe numele Sorin Petrică.

Aşa sună, în cuvinte puţine şi seci o poveste de viaţă, o zbatere neputincioasă a unor părinţi din provincie, fără multe relaţii dar cu o nemărginită dragoste pentru copilaşul lor. Aşa sună drama unui pui de om care, la vârsta de şase luni, cântăreşte doar 3,7 kg şi îşi recunoaşte mama doar după căldura corpului. Un pui de om pentru care, până acum, a fost de-a pururea noapte. Pe 8 martie, la ora 07.30, Bianca a plecat în America. Cu escală la Amsterdam şi apoi aterizare la Detroit. Oriunde ar merge, pentru ea e totuna. Întunericul este la fel în orice colţ de pe pământ. Ce simte un copil ţinut în întuneric? Poate se teme. Sau poate nu se teme, pentru că nu-l poate compara cu nimic altceva? Cine poate şti ce simte o mână de om?

Oftalmologii români nu îi dau şanse. Spun că este prea târziu iar stadiul bolii prea avansat. Au dreptate. La noi nu se poate. Nu există personal supraspecializat, nu există dotare, nu există un bloc operator adecvat. Medicii ar putea. Fac ei operaţii şi mai complicate. Mai trebuie doar ca statul să vrea să investească. Şi în străinătate şansele ei sunt minime, aproape de zero, dar este greu să convingi sufletul unui părinte să renunţe. Nu este ilegal să cauţi ajutor la semenii tăi. Dacă există o şansă, cât de mică, trebuie exploatată. Poate că numărul mare de profitori ne-a măcinat încrederea şi deosebim greu adevărul de minciună. Există, nu contestă nimeni, români care, pe suferinţa propriilor lor copii îşi clădesc bunăstarea. Dar există şi oameni care, deşi sunt simpli, locuiesc în provincie şi muncesc la câmp, ar face orice pentru sănătatea propriilor lor copii. Există şi bunăcredinţă.

Cu elicopterul la Bucureşti

Pe 1 septembrie 2010, o mămică de 22 de ani a adus pe lume, la Spitalul din Alexandria, gemene. Născute prematur, micuţele au avut ceva probleme. Cora a fost ceva mai norocoasă şi a ajuns mai repede acasă. Pentru Bianca, însă, viaţa parcă pregătise numai oprelişti. Avea o groază de probleme de sănătate. Un tătic de doar 24 de ani care nu ştia ce să facă într-o asemenea situaţie dar avea un singur gând : să-şi salveze copilaşul. Bianca a fost adusă cu un elicopter SMURD de la Alexandria la Bucureşti, iar medicii de la Spitalul Marie Curie i-au salvat viaţa. Fetiţa a supravieţuit dar a rămas în lumea întunericului.

I-au salvat viaţa cu preţul retinei

Dezvoltarea vascularizaţiei retiniene începe din a 16 săptămână de viaţă intrauterină şi atinge periferia retinei nazal în a 36 a săptămână, iar temporal în a 40 a săptămână. La nou-născutul prematur definitivarea dezvoltării vascularizaţiei retiniene are loc în condiţii extrauterine ce pot influenţa negativ buna desfăşurare a acesteia.Concentraţiile crescute de oxigen pot duce la scăderea fluxului sangvin la nivelul retinei, putând determina retinopatie la nou-născuţii prematuri.

În general, retinopatia apare la micuţii care au fost expuşi la mai mult de 120 ore de oxigenoterapie. Dumnezeu ştie dacă s-au făcut greşeli la Spitalul din Alexandria. Nimeni nu judecă pe nimeni. Părinţii nu vor să arate cu degetul. Vor doar să redea micuţei Bianca şansa de a vedea chipul mamei, de a-şi vedea surioara, de a trăi o copilărie normală şi de a nu rămne, pe viaţă, cu eticheta de nevăzătoare.

Concluzii:

1. nou nascutii cu greutate mica la nastere au risc crescut de retinopatie
2. expunerea prelungita la oxigen influenteaza evolutia ulterioara a maturizarii retiniene
3. prezenta patologiei asociate ce determina cresterea necesarului de oxigen contribuie la agravarea prognosticului retinopatiei prematurului
4. prematurii cu greutate si vârsta de gestatie mica trebuie strict monitorizati în ceea ce priveste expunerea la oxigen si dezvoltarea vascularizatiei retiniene

În afara oxigenului exista o multitudine de factori ce concura la aparitia retinopatiei de prematuritate printre care ar fi

greutatea la nastere
-         1% pentru nou-nascutii peste 1500gr
-         80% pentru nou-nascutii între 750-1000gr (10% forme severe)
-         aprox. 100% pentru nou-nascutii între 500-750gr (10% forme severe)
vârsta gestationala sub 30-34 saptamân 141h79b i
sindromul de detresa respiratorie (durata oxigenoterapiei)
transfuziile si exsangvino-transfuziile (aport de hemoglobina adulta deplaseaza la stânga curba de disociere a oxihemoblobinei) – supune retina unei hiperoxigenari nefaste
lumina puternica (peste 640 lucsi risc de 86% pentru prematurul sub 1000gr, sub 270 lucsi riscul scade la 54%)
acidoza (pH sub 7,2)
hemoragii intraventriculare
factori de origine materna (anemia, diabetul gestational, septicemia, aportul de antihistaminice pe perioada sarcinii)
Ce fac cu banii?
Gata cu datele tehnice. Nu mai contează. Nu impresionează pe nimeni. La Ministerul Sănătăţii sunt doar… cifre. Pe cine interesează că în ţară mulţi copii prematuri rămân fără vedere? La Bucureşti situaţia stă mult mai bine. Ori sunt doctorii mai pregătiţi şi ştiu cum să dozeze oxigenul unui prematur ori dotarea este mai bună. Mai mult, la Institutul de Ocrotirea Mamei şi Copilului se fac şi cursuri de instruire în acest sens.
De ce America?
Nu pentru că e Ţara făgăduinţei. Nu pentru că vor părinţii o vacanţă peste Ocean. De ce au deschis conturi? Nu pentru că vor să-şi ia maşină. Nu pentru că vor să-şi schimbe mobila sau să-şi modernizeze casa ori chiar să-şi cumpere vreuna nouă. Simplu: vor să-şi salveze copilaşul. Sunt oameni simpli. Nu ştiu engleză. Nu au mai fost plecaţi niciodată din România. Dar au atâta determinare încât au găsit ajutor. În Belgia, oamenii care au răscolit internetul şi au trimis analizele Biancăi tuturor clinicilor (inclusiv în Taiwan), au ajuns la concluzia că un fost medic de adulţi a început, de acum patru ani, să opereze copii şi, până acum, nu a avut nici un caz rezolvat. Bianca a fost operată şi în România, acum patru luni, de dna dr Vătafu care a făcut tot ceea ce s-a putut şi care a dat de înţeles familiei să încerce şi în străinătate. Domnia-sa a pus la dispoziţia familiei şi analizele. Aşa au putut fi trimise către clinici din multeeee ţări. Mai mult, în Belgia se putea merge şi pe vestitul formular E112, iar Casa de Asigurări de Sănătate ar fi decontat o bună parte din bani. Părinţii ar fi plătit doar transportul. Însă medicii belgieni nu garantau nimic. Nu există, susţin apropiaţii familiei, nici un caz, de aceeaşi gravitate ca al Biancăi, rezolvat acolo. Nici americanii nu garantează 100%. Niciunde în lume nu există o asemenea garanţie. Dar cazurile rezolvate în clinicile de peste Ocean dau mari speranţe.
Prefectura Teleorman o susţine
Pe site-ul Prefecturii Teleorman (judeţul în care se află comuna Brânceni) a fost postat, de Biroul de Presă, un anunţ umanitar pentru Bianca.
O familie din Galaţi le-a dat curaj
Naşa gemenelor a cumpărat biletele de avion pentru părinţii Biancăi. 1860 de euro. Frumos cadou, venit din suflet. Tot ea a trimis zeci de mailuri. Tot ea a contactat familia Cioc din Galaţi, al cărei băieţel, cu retinopatie gradul V la ambii ochi, a fost deja operat în SUA şi…vede. La o distanţă de 20 cm deocamdată, dar, totuşi, a ieşit din lumea întunericului. Tot naşa, cu ajutorul familiei Cioc, a găsit o familie din români, din Detroit, care o va aştepta pe Bianca la aeroport şi îi va ajuta pe părinţii ei să comunice în engleză cu doctorii. La Detroit vor locui la o Fundaţie. Este foarte ieftin şi există dotarea necesară pentru că, postoperator, trebuie nişte condiţii speciale, inclusiv un pătuţ în care Bianca să stea la 45 de grade, nu în poziţia culcat. Această năşică, care a cunoscut printr-o pură întâmplare familia Petrică, a decis să boteze fetiţele şi să o ajute pe Bianca să vadă. Măcar lumini şi umbre. Nu doar întuneric. Părinţii copilei s-au împrumutat, cunoscuţii i-au ajutat iar oamenii cu suflet au dat şi ei cât au putut. Nu pentru a se pricopsi cineva ci pentru a exploata micuţa şansă care există. S-a dovedit că există pentru că sunt copilaşi operaţi acolo care au reuşit măcar să întrezărească chipul mamei şi să deosebească lumina de întuneric.
Promit să vă ţin la curent cu recuperarea micuţei.
Daniela Arnautu, 
Sef sectie Social, ziarul Ring